SERVERUL A “MURIT”
Jumatate de zi nu am putut sa lucrez nimic. Serverul a “murit’. Cum am venit la servici, colegii au venit la mine si mi-au spus ca nu pot sa faca nimic din cauza ca nu le lucreza calculatoarele. De parca eu asi fi responsabil de functionarea lor. Reteau a “cazut”. Nu era acces la nici un document. Si de ce oare nu salvez documentele pe desktop ci in discul D?! 
Oricum, pe discul D trebuie salvate. L-am telefonta pe administratorul nostru de retea. Probabil l-am trezit caci vocea ii era foarte tipica somnolentei. Ma rugat sa vad ce are serverul. M-am dus in locatia cu pricina si …nu am putut face nimic. Administratorul a spus ca vine peste o ora. Era 09:10. Administratorul a venit la 11:50 cu 10 minute inainte ca eu sa ies la masa. Intr-un sfirsit, a reusit sa inlature defectiunea. In tot acest timp, cit nu am putut sa muncesc-citeva ore bune (si ce planuri marete aveam…), …am stat si am umblat de ici-colea fara sa fac nimic concret. Am pierdut timpul si m-am indispus. Cel putin am reusit, in sfirsit, sa spal ceainik-ul . Doamne cit de dependenti am devenit noi de calculatore. Fara ele suntem ca si fara miini. De parca fara ele nu putem face nimic. Ce epoca ciudata si anapoda. Epoca calculatorelor. Ce ne-am face fara ele? Am fi oare mai fericit? Am fi mai buni si mai destepti? Da, Da si iar Da. Oricum, avem nevoie de ele pentru a “casca gura” prin internet, a munci ca sa primim un salariu… Cel mai vesel este seara atunci cind iesim de la servici cu ochii rosii, cu privirea intetosata si ne ducem acasa sa mincam, sa facem ordine si …iar deschid calculatorul, si iar scriu ceva, fac delete la altceva… si iar… Bine ca macar ne ridicam de la masa, bem un ceai cu lamie iar dupa asta…facem dragoste. 
Oricum, pe discul D trebuie salvate. L-am telefonta pe administratorul nostru de retea. Probabil l-am trezit caci vocea ii era foarte tipica somnolentei. Ma rugat sa vad ce are serverul. M-am dus in locatia cu pricina si …nu am putut face nimic. Administratorul a spus ca vine peste o ora. Era 09:10. Administratorul a venit la 11:50 cu 10 minute inainte ca eu sa ies la masa. Intr-un sfirsit, a reusit sa inlature defectiunea. In tot acest timp, cit nu am putut sa muncesc-citeva ore bune (si ce planuri marete aveam…), …am stat si am umblat de ici-colea fara sa fac nimic concret. Am pierdut timpul si m-am indispus. Cel putin am reusit, in sfirsit, sa spal ceainik-ul . Doamne cit de dependenti am devenit noi de calculatore. Fara ele suntem ca si fara miini. De parca fara ele nu putem face nimic. Ce epoca ciudata si anapoda. Epoca calculatorelor. Ce ne-am face fara ele? Am fi oare mai fericit? Am fi mai buni si mai destepti? Da, Da si iar Da. Oricum, avem nevoie de ele pentru a “casca gura” prin internet, a munci ca sa primim un salariu… Cel mai vesel este seara atunci cind iesim de la servici cu ochii rosii, cu privirea intetosata si ne ducem acasa sa mincam, sa facem ordine si …iar deschid calculatorul, si iar scriu ceva, fac delete la altceva… si iar… Bine ca macar ne ridicam de la masa, bem un ceai cu lamie iar dupa asta…facem dragoste.
